Te rog să mă ierți, nenea Gigi, pentru că mă gândesc foarte des la dumneata, dar o spun cu voce tare mult prea rar!
Dragă nea Gigi, voiam să te pomenesc în gura mare mai zilele trecute. Voiam să vorbesc la microfon, la Gala Gopo, despre bucuria imensă pe care am trăit-o cât am fost în preajma dumitale. Voiam să fac asta chiar la momentul aniversar de împlinire a douăzeci de ani de la premiera filmului „Filantropica”, însă nu am mai putut. De fapt, nu a mai făcut-o nimeni în seara aia. Pentru asta-mi cer iertare!
Voiam doar să-ți zic ce s-a mai înâmplat în ăștia douăzeci de ani, de după. Voiam să știi că filmul e bine, îmbătrânește frumos, că pare să aibă o viață tare lungă înainte, că replicile dumitale sunt citate de oricine astăzi (le auzi peste tot, în orice împrejurare) și că-mi pare tare rău că marea majoritate nu știe că, în afară de dumneata, nimeni n-ar fi putut să le zică mai bine. La serbarea asta voiam să le reamintesc tuturor cine le-a făcut celebre! – nu am mai putut s-o fac și pentru asta-mi cer iertare!
Mai voiam să-ți zic și ce mai fac azi, după douăzeci de ani, colegii cu care ai lucrat la film, la „Filantropica”: Mircea Diaconu a încărunțit și nu mai e director, nici Călinescu nu mai e, producătorul Cristi Comeagă și actrița Mara Nicolescu au ieșit din viața publică (și se pare că bine au făcut, n-au pierdut mai nimic!). Nae a mai făcut câteva filme fenomenale, iar lui Vivi îi e dor să te aibă în cadru. Apoi, mai voiam să-ți șoptesc că la celebrarea asta actorii Cristian Gheorghe și Ovidiu Niculescu n-au mai fost invitați, iar nenea Florin Zamfirescu a fost invitat, dar a simțit el ceva și s-a salvat văzând gala de-acasă. Despre Viorica Vodă nu-ți mai scriu, sunt sigur că s-a auzit și pân-la dumneata.
Nea Gigi, despre mine voiam să-ți zic că mi-e dor de vremurile în care, tot acum douăzeci de ani, repetam împreună (dumneata Iago și eu Roderigo) în „Othello” chiar aici, pe scena teatrului național. Voiam să știi cât de rău îmi pare că directorii de-atunci au oprit proiectul înainte de premieră. Păcat, ai fi făcut un alt rol memorabil! Dar dumneata să stai liniștit, securiștii ăia s-au dat la fund, demult. De fapt, cred că ai apucat s-o afli de la Pino Caramitru!
Ce voiam să-ți mai spun?! – nici nu știi cât mă doare că, tot acum douăzeci de ani, mi-am dat demisia de la teatrul național, din cauza abuzurilor lor, și-am ratat ocazia să-mi iau rămas bun de la dumneata. Apoi viața nu ne-a mai adus împreună, ba pe dumneata te-a dus mult prea departe. Și asta voiam să zic la serbare, dar n-am mai putut! - și pentru asta-mi cer iertare!
Mai vreau, nea Gigi, să-mi cer iertare și pentru că tot în seara cu serbarea te-am imitat nițel, am intrat în pielea dumitale. Îmi imaginam ce replici ai fi avut dacă erai cu noi în sală sau, și mai și, pe scenă. Ce exclamări mucalite ai fi avut dacă vedeai cum au apărut unii îmbrăcați, cum ai fi suportat dumneata monoloage gângave sau tirade care n-aveau loc acolo? Mă gândeam ce i-ai fi răspuns unei colege de teatru, dacă ai fi auzit-o, de la microfon, zicând despre dumneata că ai reacții oribile? Chiar mă-ntreb dacă dumneata ai fi suportat... așa ceva? Oare ai fi îndurat la fel de mult ca doamna Mariana Mihuț și domnul Rebengiuc, care au stat ore-ntregi până să poată fi omagiați?
Nea Gigi, la serbarea asta îmi pusesem în plan să evoc o vorbă de-a dumitale din perioada aia, vorbă care, pe mine unul, m-a marcat. Se prăpădise subit un om drag și eram tare abătut. Dumneata mi-ai zis despre el așa: „Copile, a chinuit pe cineva? – nu! S-a chinuit mult?- nu! Bravo lui!” Atunci am crezut că glumești, așa… ca să mă scoți din supărare. Credeam că e o exagerare de dragul unui zâmbet. Ei bine, dumneata te-ai dus, iar eu abia acum îmi dau seama câtă dreptate aveai! Doamne, cât e de greu e să nu chinui pe nimeni și nici tu să nu te chinui singur! - n-am înțeles atunci și pentru asta-mi cer iertare!
În încheiere îți trimit tot dorul și toată prețuirea mea odată cu părerea de rău că n-a mai fost nicio serbare, iar eu n-am mai apucat să-ți zic nimic. Pentru toate astea, nea Gigi, îmi cer iertare!
Emotionant!💜
Excepțional Marius, ...Felicităări, Maestrul ar fi fost mândru de tine !